The secret

Deci nu stii ce bine e sa te simti bine... Dar bine in adevaratul sens al cuvantului. Sau poate ca stii, dar eu ma simt foarte bine acum. Stai. Daca citesc mai bine, nu imi place ce am scris.

Faza e ca ma simt chiar bine. Tocmai am ajuns acasa de la scoala.. (da, e 22:29) Am stat 4 ore si jumatate povestind despre carti si despre chestii foarte interesante. Initial, trebuia sa stam o ora jumatate, insa ne-am lungit; a meritat.
Azi a fost o zi a salutului pentru mine. Cand plecam de acasa si asteptam autobuzul, era un tip destul de dragut care se uita pe pancarta aia... A plecat si a trecut pe langa mine, iar eu am schitat un zambet. Dupa care m-a salutat, desi nu il cunosteam.

Dupa care mi s-a intamplat o intamplare intamplatoare. Mergeam cu Doris pe strada, adica eram in Piata Mare. Si, eu, care mi se intampla ceva seara, incep sa salut oamenii pe strada; necunoscuti, bineinteles. La care ei imi raspund inapoi sau imi fac cu mana... Probabil ca faza urmatoare va parea foarte "mda, de parca nu toti fac la fel" sau ceva de genu, insa pentru mine a fost o chestie foarte profunda... Deci, trece din sens opus un tip pe langa noi si ii spun "salut", la care el incepe sa vorbeasca in engleza. Noi mergeam mai departe si vorbeam cu el din mers.

"I'm lost in your eyes..."

Dar am mers mai departe...

La cercul de literatura, vorbeam despre un documentar... "The secret", care iti vorbeste despre gandirea pozitiva... Deci aveam nevoie de asta.