Incep a luci stele una cate una

Uite ce blogul asta se transforma, incet incet, dintr-un blog de arta, intr-un blog cu chestii cotidiene, chestii care mi se intampla mie, e mai personal, din ce scriu iti poti da seama ce fel de persoana sunt.
Daca tot e pe trend, scriu o compunere pe care am facut-o acum ceva timp intr-un moment de inspiratie (maxima, la acel moment).

E pe inserate. Norii se aduna incet, plecand. Soarele de aur dispare. Regina noptii, luna, frumoasa ca un diamant, isi face aparitia, mergand mandra si increzatoare, iar stelele apar pe rand, ca niste balerine.
Parca cineva le-ar fi vrajit. Unele mai cad in gol, pana se strivesc de ceva, altele raman sus, pe cer, cuminti si ascultatoare. Daca luna le ordona sa mearga intr-o directie, ele se duc tiptil, vrand cat mai mult ca nimeni sa nu le observe.
Fac un dans al fericirii. Parca ar fi niste licariri nebune. Sunt dirijate din nou de luna perfecta. Unele sunt mai lenese si nu se misca deloc, in schimb, aratand superb si transmitand o stare de bucurie.
Norii isi fac aparitia din nou, incercand sa impresioneze stelele, chemandu-le sa danseze. Cerul devine o adevarat scena, fara muzica. Ti-o imaginezi singur.
Parca te cheama si pe tine sus cu ei. Probabil ca si ingerii danseaza acolo, fara sa-i vezi.
In sfarsit, norii albi formeaza un singur nor, urias, care se indreapta spre luna care se uita atent la stele. Aceasta se rusineaza, devenind intreaga, aratandu-i norului indiferenta ei. Dar acesta insista, iar ea il accepta. Un tango e pe cale sa inceapa. Emotia te cuprinde, vazandu-i cum merg, unul langa celalalt, tantosi pe ring.
Dansul incepe. Arata incantatori. Norul isi serbeaza victoria. De bucurie, se sparge in mii de bucati, lasand in urma doar umbre mirate. Luna incepe sa planga atat de tare, incat ii simti lacrimile pe propia-ti piele.
Stelele o incurajeaza, dar ea nu are scapare. Ii simt si eu tristetea. Pleaca suparata, iar stelele dispar la fel cum au si aparut. Soarele apare din nou, fericit ca se afla la locul preferat..
De atunci, luna vine in fiecare seara pe cer, pentru a-l astepta, dar degeaba, acesta nu mai vine…